Regret

Aş fi vrut ca lucrurile să fie altfel pentru tine…

O singură data nu am urmat calea-mi de o viaţă, ce mi-a adus atâtea necazuri dar şi multă împăcare după trecerea vijeliei: CALEA INIMII. O singură dată m-am temut puţin de gura lumii şi mi-am zis că poate au dreptate cei care susţin necesitatea compromisului. O singură dată nu mi-am urmat instinctul, cumva de teama consecinţelor. Şi am dat un sfat prost.

Deşi, personal, consider că sfaturile nu sunt cerute pentru a fi neapărat urmate ci pentru a avea o mai bună perspectivă şi a putea alege mai bine, responsabilitatea alegerii fiind a fiecăruia, totuşi cumva, pe undeva, parcă mă simt vinovată. Şi îmi pare rău. Îmi pare rău că am susţinut ceva în care nu credeam cu toată inima ci doar părea la îndemână, iar comoditatea şi oboseala luptei şi-au spus cuvântul.

Lucrurile nu mai pot fi însă schimbate acum. Poate doar prin rugăciune. Înţelepciune. Şi, desigur, sperând. Iar dacă schimbarea nu vine, înţelegând şi acceptând că poate asta este voia şi nu ne este dat să avem toate explicaţiile.