Why IB

January 23, 2017

Friday, January 20th 2017

Phone conference with IB Communications

– why did your school choose the DP?

Well, this is the challenging question for me 🙂 As this happened 30 years ago, I was not around to see how and why the decision was made. 🙂

But, for the 30 years of IB celebration, I have had the pleasure to contact and talk with people that were here at the beginning of our IB journey. Aimme Meditz, currently the Middle School Principal of the school but a member of Casablanca American School (CAS) faculty for a long time, told me about Mr. John Randolph. Mr. Randolph was the Head of the School back in 1980’s. As also the alumna Amal Zniber (the first group of DP graduates of the school) says, Mr. Randolph “was and still is the legend of CAS”. He is the one who had the vision of implementing in school the Diploma Programme offered by the International Baccalaureat organization. He realized that, although the school started in 1973 with the support of the U.S. Consulate General, having a responsibility to represent the best of U.S. education, the student body grew during time becoming more international. A curriculum and a baccalaureate diploma widely recognized in the world became a necessity. Therefore, he generated and then has nurtured the development of the programme. There are teachers and alumni who still remember now the enthusiasm of the first days when everything was new, but a fascinating new, for both teachers and students who acted together, like a big family, to succeed. 

It was a great experience for me too to discover all sort of things about the school where I am for 5 years now. Like the fact that one of the former teachers, Richard Arnold (science teacher of the school, 1993 – 1996) later became a NASA astronaut accumulating more than 12 days in space during the STS-119 mission in 2009.

– What changes has the programme brought to your school?

Changes in the curriculum first of all, from a highly American oriented one to a more international approach for the last two years of the high school. Changes in our educational philosophy, at all levels, as we promote the IB Learner Profile as a school. It also brought us prestige. There are parents who bring their children to us for Lower School and their answer to the question “Why do you want to bring your child in our school?” from the registration file, is “Becuase it is an IB school.”

– what aspects of the programme do you consider most valuable for teaching?

I’m coming from the East-European system. I grew up under communism and my first years of teaching, although after we drop the communism, were still under the wing of those times. A very closed system, extremely strong academically but, teacher centered. I had some difficulties in the system as always my beliefs were a little different. I teach math, a very serious subject but, I never saw myself just as the person who has to introduce formulas and theorems to the students. I have always considered that having this career involves a lot of responsibility. We are also role models for our students. Therefore, it’s much more than showing them the math. We also have to help them to develop as a person, as adults. We are educators. And nowadays, when parents are going back to work right after they gave birth to a child, our role is even more important in the child education. The IB programmes (in my previous IB school we had all three programmes and I started as MYP & DP teacher) were the ones that encouraged me, as a teacher, to be like this. To center my teaching on students, to adjust my planning according to their needs, to connect with what they already know, to develop a relationship of trust and respect so I can, at least try, to shape their personalities as future adults.

– how would you describe a DP student? What skillset do they display?

Confidence. Knowing who they are, what they want and where to place themselves in the world. Good speakers with meaningful conversation. Caring and finding solutions oriented.

– why would you recommend the programme to new students?

It prepares them in the best way for the next step whatever this is: going to university, starting already a career or, who knows, maybe a family. 🙂

– how does the programme prepare students for life after education?

Developing the IB Learner Profile attributes. 

– how is it different to other educational offerings?

It is different by embedding in the curriculum itself the IB Learner Profile and by encouraging the development of lessons having in mind the skills we want to develop in our students.

Advertisements

Sfaturi de viata ale lui Dalai Lama

November 24, 2016

Sursa: internet

Respectă-ţi promisiunile. Nu face promisiuni pe care nu le poţi păstra. În încercarea de a fi drăguţ vei ajunge ca lumea să te privească cu alţi ochi. Aşa că, dacă faci o promisiune ţine-te de ea. 

Stai departe de oamenii toxici. De multe ori, din dorinţa de a ajuta oamenii, ajungem să primim plângeri şi energii negative de la alţii. Înconjoară-te de oameni pozitivi şi evită-i pe cei pe care îi consideri toxici.

Plăteşte-ţi facturile la timp. „Nu datora nimic nimănui“, ar trebui să fie un motto al vieţii tale. Plăteşte-ţi datoriile la timp. Tratează-i pe ceilalţi aşa cum ţi-ai dori să fii tratat.

Învaţă să ierţi. Dacă alegem să trăim fără a ierta, atunci alegem să suferim. În loc să te otrăveşti cu ură alege să ierţi şi să treci mai departe, indiferent dacă cineva îţi merită sau nu iertarea. Fă asta ca să fii în pace cu tine. O să simţi că ţi s-a luat o greutate de pe umeri.

Concentrează-te pe ceea ce îţi place să faci. Uneori trebuie să facem lucruri care nu ne plac, dar, în acest caz, încearcă să rezolvi sarcinile impuse după care să te concentrezi pe ceea ce îţi place să faci.

Fiecare scop la timpul lui E timp să te odihneşti şi timp pentru a acţiona. Ambele sunt importante şi necesare în viaţă. Nu uita asta.

Nu face dezordine şi fă ceva nou Dacă vrei ca viaţa ta să fie în ordine, atunci pune-ţi hainele în ordine. Începe prin a reamenaja dormitorul sau lucrurile din dulap. Casa ta este o reflectare a energiei pe care o ai, iar dezordinea blochează fluxul normal al energiei. Aşa că dacă vrei să ai mintea limpede începe prin a aranja lucrurile din spaţiul personal.

Înfruntă belelele. Nu te ascunde de confruntări, dacă ceva te deranjează exprimă-ţi opinia şi nu ţine în tine. Nu aştepta ca soluţia să pice din ceruri. De cele mai multe ori e chiar în jurul tău, trebuie doar să fii atent.

Nu îţi neglija sănătatea. Nici măcar cea mai strălucită minte nu poate să funcţioneze fără o sănătatea de fier. Cei care au grijă atât de sănătatea fizică, dar şi de cea psihică sunt cei mai fericiţi. Petrece suficient timp având grijă de corpul tău.

Lasa viaţa să aibă un curs normal Eşti parte din tot, iar totul e parte din tine. Nu te mai lupta cu viaţa, accept-o aşa cum e şi lasă-te purtat de val. Adu-ţi aminte că tu eşti cel care mânuieşte barca

Pe unde mai sunt …

September 11, 2016

Nu am mai fost de mult așa fericită …

Stau pe balcon și oceanul e în fața mea…

Cu ani în urma am citit o carte care se numea chiar așa, Gran Canaria. Știu că, dintr-un motiv sau altul, m-a impresionat destul de tare. Așa încât Gran Canaria are o anume rezonanță în mintea mea.

Când am căutat ce să fac de Eid al – Adha (acea vacanță în care, cu siguranță, nu vreau sa fiu în Maroc), fără exagerare, am tastat pe https://www.skyscanner.net/ Casablanca la From si am ales Everywhere pentru To: . Habar n-aveam unde să mă duc, căutam doar zbor direct sau nu foarte lung. Spania a apărut (evident) cu mai multe opținui. Printre ele, Gran Canaria. Și iata-mă.

Zborul a fost interesant. Avion cu elice :)) Ciudat a fost când ne-am apropiat, abia atunci am realizat că vin pe o insula și aterizez pe o insula. În stânga apă, în dreapta tot apă, pista undeva dedesubt … mda … vant … turbulente … da, am nimerit-o. N-am mai stat pe o insula mai mult de câteva ore până acum. Nici atât să aterizez pe una 🙂

M-am gândit la multe pe drum. Când am plecat data trecută, am plecat cu furie. Cu frustrare. În doar câteva luni am primit tot ce credeam că îmi lipsește. Și au trecut 4 ani. Nu știu când. Dar știu că mi-e dor. Mi-e dor să fiu doar profesor. Să-mi văd de orele mele și de elevii mei. Acu că am avut ce îmi doream și le-am făcut și pe-astea, pot să le și las.

Bate vântul … vântul bate … spre schimbare?

 

Stockholm, October 2015

October 24, 2015

Am ajuns la Stockholm pentru că îmi doream sa merg undeva unde n-am mai fost 🙂

Nici măcar nu am citit prea multe despre ce e de văzut acolo. Am avut noroc de vreme bună și am mers în neștire pe străzi. M-am bucurat enorm de soare și de aerul rece, tare, atât de curat.

M-am gândit, am reflectat.

Pâna la 24 de ani se poate spune că nici n-am ieșit din țară. Da, am fost vreo 3 zile cu școala într-o mică excursie in Bulgaria vecină. Prea vecină ca să se simtă o mare diferență, doar una mai mică (diferență totuși). Apoi am început să călătoresc. De atunci nu m-am oprit încă 🙂

A sosit un moment în care am simțit, cu disperare, că nu mai vreau să plec așa, ca turist. Am văzut de toate. Acu’ aș vrea să simt cu adevărat locul. Vreau să știu cum e să trăiești în altă parte, în lumea altora. Și am plecat să tăiesc în altă parte. Ideea era să fiu câțiva ani într-un loc, apoi în altul și tot așa.

Nu știu cât mai stau, cât mai plec, cât mă întorc. Dar pe străzile Stockholmului am simțit limpede că s-a schimbat ceva în mintea mea. E ok. E ok doar să mergi să vizitezi alte locuri.

My Stockholm – Photo Gallery 

Știința și religia

October 18, 2015

Odată, niște studenți l-au întrebat pe Isaac Newton cum de el, un om atât de învățat, poate crede în învierea morților cu trupul la Judecata de Apoi. Newton a luat un pumn de nisip, l-a pus pe masa laboratorului său, a amestecat nisipul cu niște pilitură de fier, și apoi le-a cerut studenților să despartă fierul de nisip. „Așa ceva este imposibil!”, au zis ei.

Newton a zâmbit, a luat un magnet cu care, în câteva clipe a extras particulele de fier din nisip.

„Dacă eu pot face așa ceva, atunci și El, care a făcut lumea și oamenii, trebuie să aibă un magnet cu care să adune la sfârșitul vremurilor toate particulele corpului nostru și să-l învie!”

http://www.evz.ro/magnetul-lui-newton-si-invierea-mortilor.html

Ms. Z says …

October 3, 2015

Casablanca American School, 17 September 2015

12009584_10153560454296192_7867631530728722872_na

Zilele și nopțile Mazagan-ului

September 27, 2015

Nu e prima oară când merg la un resort de lux. E plăcut, te răsfeți puțin 🙂

Și atunci, de ce Mazagan? Pentru că odată trecut de intrarea ca de aeroport, e ca și când porțile se închid după tine iar lumea rămâne cu totul acolo, undeva în urmă. Am fost puțin departe … departe … “departe de lumea dezlănțuită”.

Înțelegere

September 6, 2015

Uneori, ascultând muzică sau urmărind un film captivant, pierd pentru câteva clipe contactul cu prezentul. Parcă sunt deodată acasă, la vechiul meu birou, auzind aceleași zgomote din stradă, din casă, de la vecini.

Și-apoi mă mir.

Nu sunt acasă.

Și înțeleg.

De m-aș întoarce chiar, plecată sunt.

Teacher of The Month: Ms. Zamfirescu

February 4, 2015

Teacher of The Month: Ms. Zamfirescu

posted February 4th, 2015 by HS Newspaper

Ghali: Where do you come from?

Mrs. Z: I am from Bucharest, Romania, If you know anything about Romania…*laughs*

Ghali: Why did you decide to come to Morocco?

Mrs. Z: Around ten years ago, I started teaching in an IB school in Romania. So I became more and more interested about teaching internationally, and at some point I decided that I really wanted a full experience. That’s when I decided to teach abroad and I came to Morocco.

Ghali: What has Morocco taught you?

Mrs. Z: Morocco taught me to be patient because you know ‘inshallah’ things will be done *laughs*. Also that I could manage myself in an unfamiliar environment, so maybe I’m stronger than I thought.

Ghali: Can you please tell us a little bit about your teenager years?

Mrs. Z: It’s nothing spectacular, like any teenager I had my good times and bad times. Trying to find my way and discover myself. What was different though is that I grew up in a very different world because it was during communism. So we were very closed off and under very strict rules, but that doesn’t mean we didn’t have fun; we had lots of fun. Mostly because all of us had the same enemy, the system, which brought us closer.

Ghali: What are some of your hobbies?

Mrs. Z: Well I always enjoy watching figure skating competitions especially the dance contests. I also like ballroom dancing, which I’ve practiced for several years, when I was younger.

Ghali: As an IB coordinator, tell us a little bit about your job.

Mrs. Z: As the name explains itself, my job is to coordinate the program. Basically, I have to monitor and keep records of students’ progress and communicate with the parents. I also have to talk to the senior leadership of the school about what we need in the program. I have to keep teachers updated on the changes and publications from IB. I organize the IB information night for grade 10 students and parents. Of course the IB examinations in May are very challenging as well.

Ghali: What is you favorite dish?

Mrs Z: Polenta with cheese and eggs and I’m very happy that this year I managed to cook it to 2 or 3 times for my colleagues.

Ghali: Who is your favorite singer?

Mrs Z: Colombian singer Juanes, not for “ La Camisa Negra” it’s the only song that I don’t like very much. It’s a very commercial song, I prefer his other songs.

Interviewer: Ghali Benlafkih
Casablanca American School, Morocco

Nimic

May 31, 2014

Când am obținut job-ul la o școală americană, habar n-aveam ce e în fața mea. O școală ca toate școlile, ce poa’ să fie diferit? Fac asta de 20 de ani de-acu …

După ce-am început treaba, am realizat unde sunt. O școală care tocmai a împlinit 40 de ani de existență. Prima școală IB din Africa de Nord (acu 28 de ani). Elevi marocani dar cu case și familii în America, vorbind ca americanii, purtându-se ca americanii. Colegii mei în proporție de 90% americani, câțiva marocani, eu – unicul angajat din România, ba chiar din Europa de Est.

Graduation cu ambasadorul SUA, vizite acasă la consulul SUA (pe ai noștri i-am zărit așa, în trecere, pe la ziua României, când românii de pe aici organizează ceva da’ n-am schimbat nicio vorbă cu ei că nu prea stau la de-astea). Azi la Graduation (a doua deja de când sunt aici) ambasadorul SUA (nou venit anul acesta în Maroc) a vorbit cu fiecare dintre noi. Directorul a ținut să mă prezinte personal.

Mă gândeam azi la niște vorbe pe care cineva mi le-a aruncat cândva: “Cred că-ți dai seama că fără noi ai fi nimic”. Știu că au fost vorbe spuse la mânie. Înțeleg. Încerc să nu judec. Dar, fără să vreau, azi cand am fost chemată pe scenă pentru a înmâna niște premii unor elevi, alături de atâția oameni importanți, mi-au revenit în minte.

Nu prea mă pricep eu la ce e important pentru relațiile sociale. Azi niște colegi americani, amuzați de completa mea ingoranță asupra subiectului, mi-au explicat că a fi chemat să înmânezi premii la graduation e o dovadă de prețuire, e o dovadă ca ești o persoană importantă în școală. Eu nu știu ce să zic … după mine, nu fac altceva decât să-mi fac treaba.

Da’ pentru un nimic, aș zice că m-am descurcat bine 🙂